Giancarlo Cristea contra DIICOT.
18 luni de dosar penal pentru un medicament legal, cu prescripție medicală.
Trei instanțe. Trei victorii. Un precedent definitiv.
Pe 23 iulie 2024, Giancarlo Cristea, cetățean român stabilit în Marea Britanie de 11 ani, cu boală Crohn severă, a aterizat pe Aeroportul Henri Coandă împreună cu soția și fiica sa. A declarat voluntar la vamă medicamentul cu canabis prescris legal în Marea Britanie — același medicament pe care îl transportase legal în 2023, cu confirmări scrise de la IGPF și DGPV.
Tratamentul a fost ridicat la aeroport, iar DIICOT a deschis dosar penal: aproximativ 25 g de cannabis (cântărite la laborator: 10,06 g și 15,08 g), pentru tratamentul personal al celor doi soți, cu prescripții medicale valide.
DIICOT a deschis primul dosar pe 24 iulie 2024 — a doua zi după confiscare. DIICOT a clasat cauza pe 20 septembrie 2024, iar plângerea familiei a ajuns la Tribunal. Pe parcurs, avocații Raul Bud și Sebastian Gabriel Nagy au prezentat instanței documentele esențiale: prescripțiile medicale britanice, certificatele de sănătate și, crucial, confirmările scrise obținute anterior de la autoritățile române.
Echipa de apărare — avocații Raul Nicolae Bud și Sebastian Gabriel Nagy — a construit dosarul pe trei niveluri: legal, medical și procedural. Legal: HG 1915/2006, art. 49, confirmările scrise IGPF și DGPV care atestau că traversarea cu medicament prescris este legală. Medical: rapoarte medicale detaliate privind diagnosticul (boala Crohn severă, fibromialgie, AuDHD), ineficiența tratamentelor convenționale și eficacitatea demonstrată a canabisului medicinal. Procedural: documentarea comportamentului autorităților la aeroport — amenințările documentate, procesul-verbal LP 568.434 semnat sub coerciție, prezența fiicei minore pe toată durata reținerii. Procurorul Ion Florina (DIICOT) a susținut că, indiferent de toate acestea, canabisul nu este un medicament recunoscut în România și că prescripția britanică nu are valoare juridică pe teritoriul român — argument pe care instanța l-a respins categoric. Procesul s-a întins pe opt luni, din iulie 2024 până în martie 2025, cu mai multe termene de judecată.
Tribunalul București a analizat Hotărârea de Guvern 1915/2006, art. 49 — cadrul legal care permite transportul medicamentelor cu substanțe controlate atunci când există documentație medicală corespunzătoare. Instanța a concluzionat că fapta nu constituie infracțiune.
DIICOT dispusese clasarea cauzei pe temeiul că „fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”. Tribunalul a desființat această soluție și a schimbat temeiul în „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Aceasta este prima recunoaștere oficială că transportul legal de canabis medical cu prescripție nu poate fi tratat penal.
După pierderea primului proces, DIICOT nu s-a oprit. Deși instanța stabilise că fapta nu este prevăzută de legea penală, DIICOT și-a menținut propunerea de Confiscare Specială a medicamentelor, formulată prin ordonanța de clasare din 20 septembrie 2024 — o cerere abuzivă, care ignora decizia instanței. Propunerea a fost judecată într-un al doilea proces.
Ordinul de Confiscare Specială emis de DIICOT invoca articolele 112 și 107 din Codul Penal, argumentând că menținerea canabisului în posesia pacientului ar reprezenta o „stare de pericol" pentru ordinea publică — deși instanța constatase deja că fapta nu este prevăzută de legea penală. Judecătoarea Anemari Iorgulescu de la Tribunalul București a analizat ordinul și l-a respins explicit, constatând că „nu se impune confiscarea" și că trebuie restituite cantitățile rămase după analize (9,67 g și 14,68 g). Instanța a reținut că diferența s-a consumat „în procesul de analiză” (0,79 g din cele 25,14 g cântărite), deși recipientele erau sigilate farmaceutic și autenticitatea lor nu era contestată. Pentru noi, pierderea unei părți din medicamentul unui pacient cronic, în absența unui verdict de condamnare, a reprezentat unul dintre cele mai grave abuzuri ale acestui caz.
Tribunalul București a analizat ordinul de confiscare specială și l-a respins ca nefondat. Instanța a recunoscut natura medicală a substanțelor și a confirmat că ordinul DIICOT era abuziv — medicamentele confiscate în iulie 2024 nu puteau fi supuse confiscării speciale.
Această decizie a consolidat precedentul stabilit în primul dosar și a confirmat că ordinul de confiscare specială emis de DIICOT era lipsit de temei legal. Medicamentele sunt medicamente, nu droguri — iar statul nu le poate confisca.
Mai mult, DIICOT a distrus o parte din medicamentele confiscate prin teste de laborator — deși containerele erau sigilate, iar documentația medicală scria clar compoziția: THC 20%, CBD, terpene. Distrugerea parțială a tratamentului confiscat, în ciuda etichetării și sigilării corespunzătoare, constituie un abuz adițional care nu avea nicio bază legală.
Impact consolidat: Tribunalul, în al doilea dosar, respinge propunerea abuzivă de confiscare specială — confirmând în mod independent concluzia primului: tratamentul medical nu poate fi confiscat sau criminalizat.
Ceea ce a urmat a revelat o încălcare procedurală fundamentală: DIICOT a formulat contestația pe 25 noiembrie 2025, dar a depus motivele scrise abia pe 13 ianuarie 2026 — la 49 de zile după declarare, mult după termenul imperativ de 3 zile prevăzut de art. 549 ind. 1 alin. 6 din Codul de procedură penală. Curtea de Apel București nu a putut lua în considerare o contestație nemotivată în termen legal. Contestația a fost declarată inadmisibilă — nu respinsă pe fond, ci descalificată procedural înainte de orice analiză de substanță. Completul de cameră preliminară a decis în acest sens. Această inadmisibilitate are o consecință practică imediată: decizia Tribunalului București (respingerea confiscării speciale + restituirea cantităților rămase după analize) a rămas definitivă și irevocabilă.
DIICOT a făcut apel la decizia din al doilea proces (respingerea confiscării speciale) și a formulat contestație la Curtea de Apel București. Aceasta este decizia cu cel mai mare impact juridic din cele trei — o hotărâre a unei instanțe superioare, cu caracter definitiv, care a făcut definitivă restituirea.
Curtea de Apel București a respins contestația DIICOT ca INADMISIBILĂ. Efectul practic: încheierea Tribunalului din 17 octombrie 2025, prin care statul trebuie să returneze medicamentul ridicat în iulie 2024, a rămas definitivă. Curtea nu a analizat fondul. Decizia este definitivă.
Motivarea Curții a fost strict procedurală: contestația a fost declarată în termen, dar nu a fost motivată în același termen, „astfel că aceasta contestaţie este inadmisibilă”. Prin această decizie, restituirea tratamentului către Giancarlo și Suzana Cristea a devenit definitivă.
Această distincție este critică. Ea înseamnă că autoritățile române nu pot confisca definitiv medicamentele legale ale pacienților — au obligația de a le returna. Confirmă că prescripția medicală valabilă dintr-un stat UE trebuie recunoscută ca atare, conform cadrului legal european.
Nu am luptat pentru mine. Am luptat pentru fiecare pacient român care vine din Marea Britanie, din Olanda, din Germania — cu medicamentul legal în bagaj — și se teme că va fi tratat ca un criminal.Giancarlo Cristea · Curtea de Apel București, Ianuarie 2026
Instanțele au stabilit definitiv că fapta nu e prevăzută de legea penală. În 2026, instituțiile statului au răspuns la aceeași întrebare în moduri opuse. Iată documentele, puse față în față.
Scrisoarea Poliției de Frontieră din 8 septembrie 2026 reia, aproape cuvânt cu cuvânt, motivarea unei ordonanțe DIICOT pe care Tribunalul București a desființat-o în martie 2025.
În România consumul de Cannabis în scop medicinal nu este permis de lege, politica penală a statului român fiind de a incrimina ca infracțiune orice operațiuni cu Cannabis, iar orice persoană care se află pe teritoriul României este obligată să se supună rigorilor legii penale din acest stat. O prescripție medicală pentru consum de Cannabis în scop medicinal, eliberată de un stat a cărui legislație permite consumul de Cannabis în scop medicinal, nu poate avea efecte (cu consecința ca operațiunea cu Cannabis să fie considerată ca fiind făcută „cu drept”) într-un stat a cărui legislație nu permite consumul de Cannabis în nicio situație, ci, dimpotrivă, stabilește că orice operațiune cu Cannabis constituie infracțiune.
în România consumul de Canabis în scop medicinal nu este permis de lege, politica penală a statului român fiind de a incrimina ca infracţiune orice operaţiune cu Canabis, iar orice persoană care se află pe teritoriul României este obligată să se supună rigorilor legii penale din acest stat. O prescripţie medicală pentru consum de Canabis eliberată de un stat a cărei legislație permite aceasta, nu poate avea efecte într-un stat a cărei legislație nu permite consumul de Canabis în nicio situaţie, ci, dimpotrivă, stabileşte că orice operaţiune cu Canabis constituie infracțiune.
dispozițiile art. 49 din H.G. nr. 1915/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope nu sunt incidente în cauză, întrucât Cannabis nu este medicament ce conține substanțe din tabelul II (nefăcând parte din Nomenclatorul medicamentelor de uz uman), ci este chiar substanță prevăzută de tabelul II. Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 40 din Legea nr. 339/2005, care stabilesc că „este interzisă deținerea, în orice scop, a plantelor, substanțelor și preparatelor prevăzute în tabelele I, II și III din anexă, în afară de cazul în care este autorizată, potrivit prevederilor prezentei legi și ale normelor metodologice de aplicare a acesteia”.
dispoziţiile art. 49 din H.G. nr. 1915/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope nu sunt incidente în cauză, întrucât Canabis nu este medicament ce conţine substanţe din tabelul II, ci este chiar substanță prevăzută de tabelul II. Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 40 din legea 339/2005, care stabilește că este interzisă deținerea, în orice scop, a plantelor, substanţelor și preparatelor prevăzute în tabelele I, II şi III din anexă, în afară de cazul în care este autorizată, potrivit prevederilor prezentei legi şi ale normelor metodologice de aplicare a acesteia.
De asemenea, din punct de vedere penal, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 143/2000, care incriminează orice operațiune cu Cannabis (prevăzut în tabelul III din anexa la Legea nr. 143/2000), și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 143/2000, care incriminează introducerea de Cannabis în România.
De asemenea, din punct de vedere penal, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 143/2000, care incriminează orice operaţiune cu Canabis și dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000, care incriminează introducerea de Canabis în România.
Marcat: cuvintele identice; diferențele de scriere ş/ș și Cannabis/Canabis au fost ignorate.
Surse: Ministerul Sănătății CAZ 937; IGPF CR 28850 și CR 28906 (2022) și CR 13145 (2026); Tribunalul București, 11.03.2025 (încheierea care redă ordonanța DIICOT 208/II-2/2024).
Fiecare decizie judecătorească din acest caz s-a bazat pe legislație română și europeană existentă. Aceste legi nu au fost create pentru acest caz — ele existau deja și protejau pacienții. Instanțele au aplicat legea corect, în ciuda acuzațiilor DIICOT.
Hotărârea de Guvern care reglementează transportul medicamentelor cu substanțe controlate. Art. 49 permite explicit persoanelor fizice să transporte medicamente cu substanțe aflate sub control internațional, în cantitate necesară tratamentului, cu documentație medicală corespunzătoare.
Legea pe baza căreia DIICOT a formulat acuzațiile. Instanțele au stabilit că această lege nu se aplică medicamentelor legal prescrise și transportate cu documentație validă — distincție critică între substanțe controlate în context medical vs. trafic ilicit.
Legea privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope. Definește cadrul legal al substanțelor controlate în România și stabilește excepțiile pentru uz medical cu prescripție validă.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil. Principiul dreptului la un proces echitabil a fost central în toate cele trei victorii. În Victoria II, instanța a respins ordinul abuziv de Confiscare Specială emis de DIICOT. În Victoria III, Curtea de Apel a respins contestația DIICOT ca inadmisibilă.
Carta UE consacră la nivel european principiul ne bis in idem: nimeni nu poate fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune. Curtea de Apel nu s-a pronunțat pe acest principiu: a respins contestația DIICOT ca inadmisibilă, pentru lipsa motivării în termen.
Anterior confiscării, atât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF, 23.09.2022) cât și Autoritatea Vamală Română (adresa nr. 20264/DGPVDPA, 22.09.2022) au confirmat oficial legalitatea transportului medicamentului cu documentația prezentată.
Instanța a desființat soluția DIICOT și a schimbat temeiul clasării: fapta nu este prevăzută de legea penală. Transportul medicamentului prescris legal, cu documentație medicală corespunzătoare, nu constituie infracțiune conform Legii 143/2000.
Temei: HG 1915/2006 art. 49 · Art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen.Tribunalul a respins propunerea de Confiscare Specială formulată abuziv de DIICOT prin ordonanța de clasare din 20.09.2024 și a dispus restituirea cantităților rămase după analize. Instanța a recunoscut natura medicală a substanțelor și a constatat că ordinul de confiscare specială era nefondat, consolidând precedentul din primul dosar.
Temei: HG 1915/2006 art. 49 · Confiscare Specială respinsă ca nefondatăCurtea de Apel a respins contestația DIICOT ca INADMISIBILĂ, fiindcă nu a fost motivată în termen. Efectul: restituirea dispusă de Tribunal a rămas definitivă, iar statul are obligația de a returna medicamentele ridicate în iulie 2024. Decizie definitivă.
Temei: Art. 549¹ alin. (6) și (7) lit. a) C.proc.pen. · Contestație DIICOT inadmisibilă · DefinitivăDacă ești pacient cu prescripție medicală pentru cannabis sau alte medicamente cu substanțe controlate și călătorești în sau prin România, aceste decizii judecătorești îți oferă un cadru legal clar. Iată pașii esențiali pe care trebuie să îi urmezi.
Citește Ghidul Complet pentru Pacienți →
Video — DIICOT Obligat să Returneze Medicamentul
DIICOT forțat să returneze medicamentul pe baza deciziei instanței. Rezultatul direct al primei victorii judiciare.
Video — PROTV: Tribunalul a Decis
Relatare PROTV: Tribunalul a decis că procurorii DIICOT sunt obligați să restituie medicamentele confiscate.
Video — Tribunalul Obligă DIICOT să Returneze Canabisul
Tribunalul obligă DIICOT să returneze canabisul luat cu rețetă. Decizie fără precedent în istoria justiției române.
Decizia Curții de Apel București din 28 ianuarie 2026 nu este doar o victorie personală. Este un punct de referință juridic pentru sute de mii de pacienți români din diaspora care transportă medicamente cu substanțe controlate prescrise legal în alte state.
Combinat cu cadrul stabilit de HG 1915/2006, art. 49, confirmările anterioare de la IGPF CR 28850, CR 28906 (23.09.2022) și Autoritatea Vamală, nr. 20264 (22.09.2022), și recunoașterea în toate cele trei instanțe, aceste decizii formează un corp juridic clar: pacienții au drepturi, iar medicamentele lor trebuie respectate.
HG 1915/2006, art. 49 permite transportul medicamentelor cu substanțe controlate cu documentație corespunzătoare — confirmat de Tribunalul București în 2025.
Tribunalul a respins confiscarea și a dispus restituirea, iar Curtea de Apel a făcut-o definitivă: statul are obligația de a returna un medicament legal, nu de a-l confisca definitiv ca stupefiant.
Sute de mii de pacienți din diaspora pot acum invoca aceste decizii dacă se confruntă cu situații similare la granița română.
Citește povestea completă, ghidul pentru pacienți sau toate sursele media ale cazului — pentru înțelegerea completă a contextului și a implicațiilor acestor victorii.
Psihoterapeut Integrativ specializat în neurodivergență — ADHD, Autism, AuDHD, PDA. Lucrez cu adulți aflați la intersecția dintre un diagnostic tardiv, burnout şi căutarea identității. Bazat în Anglia, Regatul Unit. Mai multe despre mine →