Dreptate vs Abuz — Partea 1: Cannabis Medicinal România
Povestea mea: de la diagnosticul cu boala Crohn la victoria juridică istorică împotriva DIICOT. Cannabis medicinal și dreptul la tratament.
Cum a Început
De la sistemul de sănătate românesc la emigrare — și la un tratament care funcționează.
Acum unsprezece ani am părăsit România. Nu din nevoie de aventură sau de orizonturi noi — ci împins de durere, de disperare, de lipsa completă a soluțiilor. Și de corupția endemică din sistemul de sănătate românesc.
Ani de zile, medicii nu au reușit să pună un diagnostic corect. Ani de tratamente administrate greșit, de investigații inutile, de drumuri epuizante între spitale fără niciun rezultat. Când, în cele din urmă, un singur diagnostic s-a dovedit corect — boala Crohn, o condiție cronică autoimună — am aflat și despre un tratament care ar fi putut să-mi ofere o șansă reală. Dar calea spre acel tratament era blocată de un sistem medical corupt, indiferent și umilitor.
Ajunsesem, în 2014, să cântăresc 38 de kilograme la 1,70 m — o umbră a omului care fusesem. Eram nevoit să folosesc toaleta de 50 până la 100 de ori pe zi, vomitam de 20–30 de ori zilnic, iar durerile abdominale erau constante și insuportabile. Nu mai eram capabil să funcționez, să fiu productiv, să contribui la nimic. Devenisem complet dependent.
Impactul a depășit cu mult suferința fizică. Văzându-mă transformat într-o povară pentru soția și copilul meu, am căzut într-o depresie profundă. Timp de ani de zile, am fost bântuit de gânduri întunecate, văzând într-o clipă de disperare sfârșitul ca singura evadare dintr-un coșmar din care părea imposibil să mă mai trezesc. Eram prizonier în propriul corp și în propria minte.
Descoperirea care mi-a schimbat viața
În 2014, când cântăream doar 38 de kilograme și număram 50–100 de drumuri la toaletă zilnic, cumnatul meu mi-a oferit o țigară cu cannabis. De la primul fum inhalat, transformarea a fost aproape miraculoasă: durerile atroce au dispărut, stările continue de greață și vomă s-au evaporat, durerile articulare s-au diminuat semnificativ, iar apetitul mi-a revenit pentru prima dată după aproape 6 ani de boală. Analizele de sânge au confirmat ulterior reducerea markerilor inflamatori.
Povestea mea a ajuns pentru prima dată în presa națională în august 2022, printr-un reportaj video publicat de G4Media.ro în colaborare cu ENTR — un proiect editorial european. Articolul a prezentat diagnosticul meu de Crohn (pus în 2012, după debutul simptomelor în 2007–2008), fibromialgia (din 2017) și modul în care canabisul medical prescris legal în Marea Britanie mi-a schimbat viața. Sunt, prin urmare, pacient cu afecțiuni cronice (boala Crohn, fibromialgie, ADHD) și persoană cu dizabilități în sensul Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CRPD, 2006), ratificată de România prin Legea 221/2010 — un cadru juridic care nu impune certificat administrativ, ci recunoaște interacțiunea dintre afectarea pe termen lung și barierele sociale care împiedică participarea efectivă.
Reportaj G4Media / ENTR, august 2022 — articolul original pe G4Media.ro
Dar accesul pe piața neagră era o luptă continuă: prețuri prohibitive, calitate inconstantă, risc permanent de arestare. Timp de 2 ani în România (2013–2015) m-am tratat ilegal, ascunzându-mă de autorități. Știam că există un tratament legal — și că, în România, calea spre el trecea prin coridoarele spitalului Fundeni.
Documentar vizual — Spital România & UK · 2014–2019
Fotografiile de mai jos sunt dovezi. Nu sunt puse aici pentru simpatie — ci pentru adevăr. Fiecare imagine documentează un moment din cei aproape 18 ani de luptă cu boala Crohn: de la transfuzii repetate în spitalele din București, la internări de urgență în Londra, la perfuzii cu Infliximab care costau mii de lire, și până la momentul în care am prezentat Parlamentului României realitatea canabisului medicinal. Le arăt pentru că nimeni nu ar trebui să fie nevoit să-și demonstreze suferința pentru a-și legitima dreptul la tratament.
Costurile reale ale „imposibilului legal”
Ceea ce statul român numește „lipsă de acces" se traduce în cifre concrete pe care pacientul le plătește cu corpul, cu cariera și cu banii:
- Infliximab (biologic) · UK NHS: ~£2.000 per doză (acoperit integral de NHS). O doză la 8 săptămâni, pe viață. Cost anual pe pacient: ~£13.000. În România, același tratament există parțial prin programele CNAS, dar accesul real este condiționat de „șpăgi peste șpăgi" în unitățile de stat — cum am documentat la Spitalul Fundeni în 2015.
- Cannabis medicinal · UK privat (Mamedica): £150–£300 consultație inițială, £50–£100 consultații ulterioare, £8–£12 per gram de floare uscată. Cost mediu lunar în cazul meu: £250–£500, în funcție de dozaj și soi. În UK începe să fie parțial rambursat de NHS din 2024 pentru afecțiuni specifice (epilepsie pediatrică rezistentă, scleroza multiplă, greața post-chimio).
- Cannabis medicinal · România · acces legal: 0 € — pentru că nu există. Nu este o chestiune de preț; este o chestiune de existență juridică. Pacienții români au trei opțiuni: piața neagră (risc penal), import clandestin (cazul Cristea), emigrare (Olanda, Germania).
- Costul emigrării forțate: În cazul meu, mutarea permanentă în UK în 2015 a însemnat abandonarea facultății, a cercului social și a familiei extinse — un cost neeconomic imposibil de cuantificat, dar real. Pentru cei care nu pot emigra, singurul acces rămâne piața neagră, cu prețuri de 3–5 ori peste cele din UK privat și fără niciun control al calității sau dozajului.
- Costul juridic direct al incidentului din 2024: 18 luni de dosar penal, onorarii avocați (confidențial), două drumuri separate la UPU (spitalizare de urgență post-confiscare), pierderi de venit din activitatea profesională în UK pe perioada proceselor. Toate aceste costuri sunt documentate în acțiunea civilă în curs împotriva statului român.
Numerele nu sunt un accident de politică publică. Sunt rezultatul intenționat al unei legi care tratează pacientul cu boală cronică ca pe un traficant potențial, iar medicul străin ca pe un suspect.
Tratamentele biologice au schimbat parțial calitatea vieții, dar nu au rezolvat problema structural. Din 2019, canabisul medicinal a devenit parte din protocolul medical prescris — legal în UK, imposibil de accesat în România. Când am revenit în țară, nu mai eram doar un pacient. Devenisem și un martor — și un activist.
Contextul medical — ce nu vedeți în statistici
Înainte de canabisul medicinal, cifrele vieții mele erau: 38 kg la 1,70 m înălțime (minimul atins). 20–30 de vărsături pe zi. 50–100 de vizite la toaletă în 24 de ore. Dureri abdominale constante, 24 din 24. Ani întregi cu gânduri suicidare — nu ca manifestare psihiatrică izolată, ci ca răspuns rațional la o suferință fizică fără speranță de ameliorare. Tratamentele convenționale — biologice, imunosupresoare, corticosteroizi — au eșuat pe rând, adesea agravând simptomele. Sistemul medical românesc m-a trimis acasă cu „nu mai avem ce face".
La prima inhalare de canabis medicinal prin vaporizare, durerile abdominale cronice au dispărut în mai puțin de 30 de secunde. Nu în zile, nu în săptămâni — în secunde. Rigiditatea musculară cauzată de fibromialgie s-a redus semnificativ. Anxietatea generalizată, agravată de autism și de anii de suferință somatică, s-a ameliorat în mod substanțial. Gândurile suicidare au dispărut. Nu am mai cântărit 38 de kilograme niciodată de atunci.
Parlamentul României · Comisia de Sănătate · 2023–2025
Prezența mea la Parlamentul României se înscrie într-o succesiune de dezbateri întinsă pe aproape trei ani. Pe 22 noiembrie 2022, Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților organizase o conferință internațională cu participarea profesorului Mike Barnes (neurolog, cea mai înaltă autoritate britanică pe canabis medicinal — primul medic din UK care a obținut prescripție full-license în cazul Alfie Dingley) și a Hannei Deacon (mama lui Alfie). Ecoul acelei conferințe a deschis contextul politic în care povestea mea putea fi, în sfârșit, auzită.
Am fost invitat în Parlamentul României de trei ori de deputatul Emanuel Ungureanu (USR, vicepreședinte al Comisiei de Sănătate) — o dată în persoană, la dezbaterea din 13 martie 2023 a Comisiei de Sănătate a Camerei Deputaților, și de două ori prin Zoom: la dezbaterea din 5 martie 2024 privind modificarea Legii 143/2000 (legea substanțelor controlate), și la dezbaterea din 12 februarie 2025, când Comisia de Sănătate a respins cu majoritate de voturi proiectul de lege pentru legalizarea canabisului medicinal („Legea Victoria") — decizia a fost anunțată public chiar de deputatul Alexandru Rogobete (PSD), devenit la finalul lui 2024 președintele Comisiei de Sănătate, după ce, până în decembrie 2024, fusese Secretar de Stat la Ministerul Sănătății sub ministrul Rafila (și ulterior, în iunie 2025, avea să devină el însuși Ministru al Sănătății).
În martie 2023, la prima dezbatere — cea la care am fost fizic prezent — președintele Comisiei de Sănătate era dr. Nelu Tătaru (fost Ministru al Sănătății în guvernul Orban II, 2020), care mi-a adresat întrebări directe privind protocolul medical și administrarea prin vaporizare. Ministrul Sănătății în 2023 era prof. dr. Alexandru Rafila, iar Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDMR) era reprezentată la dezbateri de președintele ei, Răzvan Prisada, care a confirmat public că „există cadru legal pentru ca pacienții români să aibă acces la medicamentele ce conțin canabis existente în acest moment în alte țări" (declarație la Comisia de Sănătate, 13 martie 2023). Tot la dezbaterile publice am participat alături de activiștii de la Legalizam.ro și alte ONG-uri care susțin legalizarea canabisului — folosind acea platformă pentru a face auzit punctul de vedere al pacienților.
De fiecare dată am prezentat aceeași realitate medicală: canabisul nu este un drog recreațional, ci un tratament prescris legal pentru afecțiuni cronice severe — Crohn, fibromialgie, durere cronică generalizată.
„Medicul de la Fundeni mi-a refuzat tratamentul, condiționat de șpăgi pe care nu mi-am permis să le plătesc. Când am ajuns în UK după ~3 ore și jumătate de zbor, am stat aproape 10 zile cu complicații severe care au cauzat sepsis sever — și abia atunci am fost operat de urgență."
Șpaga ca taxă de acces la sănătate
Mi-a luat luni de zile să găsesc un spital și medici capabili să ofere acel tratament în București. Am găsit, în cele din urmă, la Spitalul Fundeni. Dar obținerea sa era condiționată de o procedură birocratică laborioasă — și de mâinile întinse ale medicilor întâlniți pe parcurs. Mâini întinse nu pentru a oferi ajutor, ci pentru a cere șpăgi peste șpăgi, în mod rece, imperativ, fără nicio jenă. Mii de lei. Zeci de mii de lei. Pentru a aproba un tratament la care aveam dreptul legal.
Era 2015 — și vorbim despre medici din sistemul național de sănătate, nu din cel privat. M-a șocat nu sumele în sine, ci lipsa totală de empatie. Tupeul. Impertinența. Lăcomia celor care condiționau actul medical de satisfacerea lor financiară. A fost prima mare umilință pe care am suferit-o în interacțiunile cu instituțiile statului. Prima, dar nu ultima.
Atunci am decis să plec. În mai 2015 am părăsit România.
La doar două săptămâni de la sosirea în UK, am fost operat de urgență pentru complicații ale bolii Crohn. Ulterior, s-au adăugat noi diagnostice: denutriție severă / cașexie secundară Crohn, fibromialgie, durere cronică musculo-scheletală generalizată, și — diagnosticat mult mai târziu — Autism / Sindrom Asperger și ADHD. Aceste condiții sunt severe și agravate de stres — ceea ce înseamnă că orice factor de stres semnificativ, inclusiv o procedură penală sau confiscarea tratamentului, poate declanșa o criză medicală. Accesul ilegal la cannabis a continuat încă 4 ani în Marea Britanie (2015–2018) — până când legea a schimbat totul.
Din noiembrie 2018, canabisul medicinal a devenit legal în Marea Britanie. Am intrat în îngrijirea clinicii Mamedica Limited din Londra, unde medicul meu specialist, Dr. Daniel Haroon, a inclus canabisul medicinal în protocolul meu terapeutic. Prescripțiile acoperă trei varietăți de floare uscată Tilray, administrate prin vaporizare — o metodă medicală precisă, complet diferită de consumul recreativ. Nu mai erau ani de umilință și risc penal, ci o rețetă cu număr de înregistrare, termen de valabilitate și scrisoare de călătorie pentru orice traversare de frontieră. Un pacient legal, cu un medicament legal — cel puțin pe teritoriul Marii Britanii.
Și există o ironie pe care statul român a refuzat sistematic să o observe: pentru managementul ADHD-ului, primesc din UK Lisdexamfetamina — o amfetamină sintetică, clasificată în Tabelul II al Legii 143/2000 (drog de mare risc cu utilizare medicală; echivalent Schedule 2 în UK). Acest medicament a trecut granița fără nicio problemă în iulie 2024. Canabisul medicinal, clasificat în Tabelul III din aceeași lege (drog de risc — categorie inferioară lisdexului), dar în Tabelul II din Legea 339/2005 (regim farmaceutic, interes medical recunoscut) și în Schedule 2 UK (CBPM — cannabis-based products for medicinal use, din noiembrie 2018), a fost confiscat. Aceleași buzunare, aceeași valiză, același pașaport — două substanțe tratate complet diferit de același stat care pretinde că aplică legea.
Procedura de traversare a frontierei era clară pentru noi. Obținusem în 2022 confirmări scrise de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF) și de la Autoritatea Vamală că putem intra legal în țară cu medicamentele prescrise, cu condiția prezentării prescripției, a scrisorii de călătorie și a facturilor. Am respectat această procedură la fiecare traversare. În martie 2023, același agent vamal, aceleași documente — un scurt schimb de replici, verificare, aprobare. Ceea ce s-a schimbat în iulie 2024 nu era legea. Era omul care o interpreta.
Protest · Solidaritate · Westminster — 2017–2019
Octombrie 2017 – Mai 2019 — Palatul Westminster & House of Lords. De la protestul „Civil Disobedience" (10 oct. 2017) la „Patients at Parliament" (23 feb. 2018), pacienți și activiști au sfidat legea în fața Parlamentului britanic alături de MP Paul Flynn. Câteva luni mai târziu, cannabis-ul medicinal a fost legalizat în UK.
Când am ajuns în UK în 2015, canabisul medicinal era ilegal și acolo. Dar spre deosebire de România, exista o mișcare activă de pacienți care luptau pentru schimbarea legii — oameni ca mine, cu boli cronice, care își riscau libertatea pentru a se trata. M-am alăturat lor.
Între 2017 și 2019, am fost prezent la fiecare eveniment major: protestele „Civil Defiance" organizate de Paul Flynn în fața Parlamentului, conferințele Drug Science ale profesorului David Nutt, și chiar un eveniment privat la House of Lords dedicat reformei legislative. Nu eram doar un pacient care beneficia de pe urma legalizării — eram parte din mișcarea care a făcut-o posibilă.
Pe 1 noiembrie 2018, canabisul medicinal a devenit legal în Marea Britanie. Pentru mine, acea zi a reprezentat sfârșitul unei lupte de ani de zile cu piața neagră și începutul unui tratament prescris, monitorizat, legal. Am obținut prima prescripție oficială și am putut, pentru prima dată, să mă tratez fără frică.
Fotografiile de mai jos documentează prezența noastră la cele mai importante evenimente pro-legalizare din UK — de la Westminster la House of Lords.
Drug Science & House of Lords — context științific și politic
Drug Science (anterior: Independent Scientific Committee on Drugs) este o organizație științifică fondată de Prof. David Nutt, fostul consilier-șef al guvernului britanic pentru politica drogurilor, demis în 2009 pentru că a publicat date arătând că alcoolul e mai periculos decât canabisul. În ianuarie 2019 am participat la una dintre conferințele Drug Science, iar în mai 2019 am fost invitat la un eveniment privat la House of Lords — Camera Lorzilor din Parlamentul UK — dedicat reformei legislative privind canabisul medicinal.
Paul Flynn MP — Apelul la Nesupunere Civică
Discurs istoric · Westminster · Octombrie 2017. Parlamentarul britanic Paul Flynn cheamă pacienții să sfideze legea în fața Parlamentului — înregistrare video cu un an înainte de legalizarea cannabis-ului medical în Marea Britanie.
„Dacă cineva va fi arestat, eu doresc să fiu primul."
— Paul Flynn MP · Westminster, 10 Octombrie 2017
Paul Flynn MP (1935–2019) — Labour · Newport West · 1987–2019
Membru al Parlamentului britanic timp de 31 de ani. Unul dintre cei mai vocali susținători ai legalizării canabisului medicinal în UK. A introdus multiple propuneri legislative și a fost forța politică din spatele protestelor „Civil Disobedience" la Westminster. A murit pe 17 februarie 2019 — la doar 3 luni și jumătate după ce visul său s-a împlinit prin legalizarea canabisului medicinal în Marea Britanie (1 noiembrie 2018). Nu a apucat să vadă impactul deplin al victoriei sale.
După legalizarea din UK, am continuat să vorbesc public despre dreptul pacienților la canabis medicinal — de data aceasta concentrându-mă pe România, unde legislația rămânea blocată în trecut. În 2023, am revenit în țară nu ca pacient disperat, ci ca activist cu experiență, cu dovezi și cu o poveste care trebuia spusă.
Vizita din martie 2023 a demonstrat că legea era de partea noastră — dacă cineva o aplica corect. Am trecut granița cu canabisul medicinal prescris legal, prezentând documentele obținute de la IGPF și DGPV în toamna lui 2022. La acel control, un scurt schimb de replici a fost suficient: agentul vamal a verificat actele, a recunoscut că totul era în regulă și ne-a lăsat să trecem. Același pacient, aceleași medicamente, aceleași documente. Ce s-a schimbat între 2023 și 2024 nu era legea — era omul care o interpreta.
Radio Guerrilla & Parlamentul — Martie 2023
Înainte de audierea din Comisia de Sănătate a Parlamentului, am vorbit la Radio Guerrilla despre dreptul la tratament. Alături de deputatul Emanuel Ungureanu și moderatorul Liviu Mihaiu — o discuție onestă despre cannabis medicinal și sistemul românesc, cu câteva luni înainte de confiscarea din 2024.
„A Treia Cale" cu Liviu Mihaiu · Radio Guerrilla · 27 Martie 2023
Interviu integral (43:07) despre dreptul la cannabis medicinal și audierea din Comisia de Sănătate a Parlamentului.
Video — Cannabis Medicinal: Un Drept pentru Pacienții Cronici
Conferință parlamentară, martie 2023: Cannabis medicinal ar trebui să fie un drept pentru pacienții cronici din România. Alături de deputatul Emanuel Ungureanu (USR), am prezentat cazul meu personal și am argumentat necesitatea Legii Victoria — proiect legislativ care ar reglementa accesul pacienților români la canabis medicinal prescris.
Video — Depoziția la Comisia de Sănătate a Parlamentului · 2023
Depoziție personală în fața Comisiei de Sănătate a Parlamentului României, martie 2023. Am relatat experiența de pacient cu boală Crohn, parcursul medical de peste 10 ani, și am explicat cum canabisul medicinal mi-a schimbat viața — de la spitalizări frecvente la o viață funcțională.
Video — Dezbaterea „Legea Victoria" la Comisia de Sănătate · 2025
A doua depoziție în fața Comisiei de Sănătate, februarie 2025 — dezbatere parlamentară pe „Legea Victoria". Doi ani după prima audiere și după confiscarea din iulie 2024, am revenit în Parlament să cer reglementarea accesului pacienților la canabis medicinal. Discuția, moderată de deputatul Alexandru Rogobete, marchează al cincilea an de blocaj legislativ.
„Același pacient, aceleași documente — două rezultate opuse. În 2023: invitat în Parlament, niciun incident. În 2024: tratament confiscat, dosar penal. Ce s-a schimbat nu a fost legea — au fost oamenii care au aplicat-o."
Ironia este imposibil de ignorat. În 2023, am fost invitat la Parlamentul României — am depus mărturie în fața Comisiei de Sănătate, am prezentat vaporizatorul medical, am explicat cum funcționează tratamentul. Nimeni nu m-a oprit, nimeni nu m-a percheziționat, nimeni nu a ridicat obiecții. Un an mai târziu, în 2024, am revenit cu exact aceleași documente — și de data aceasta am fost tratat ca un infractor.
Ce s-a schimbat nu a fost legea. Nu au fost documentele. S-au schimbat oamenii care au decis să o aplice. Și asta e, poate, cel mai tulburător lucru din toată povestea aceasta: că dreptul meu la tratament a depins nu de lege, ci de bunul plac al funcționarilor întâlniți la poartă.
Și nici nu am fost pregătit pentru ce a urmat. A doua zi după confiscare, când am început să căutăm avocați, am fost șocat de câți ne-au refuzat. Mulți se temeau să se pună cu DIICOT. Alții pur și simplu nu înțelegeau legislația privind substanțele controlate cu prescripție. Am învățat repede că, în România, un pacient care vrea să-și apere dreptul la tratament trebuie mai întâi să-și găsească un avocat dispus să-l apere.
Continuarea poveștii — confiscarea de pe aeroport, dosarul DIICOT și cele trei victorii în instanță — o găsești în Partea a II-a.
