Orice devine imposibil în clipa în care devine obligație, inclusiv lucrurile pe care le iubești, inclusiv terapia. Asta se numește impuls persistent spre autonomie, iar cuvântul „opoziție” ratează complet ce se întâmplă. De aceea aici direcția și ritmul rămân la tine, iar ce propun între ședințe sunt propuneri, nu sarcini.
E pentru tine dacă
Nu începe cu mine dacă
Ești în criză chiar acum
Dacă ai gânduri de a-ți face rău, nu începe cu mine. Sună la 112, sau, în România, la depreHUB — 0374 456 420, gratuit și non-stop. Din Marea Britanie, Samaritans, 116 123, tot gratuit și non-stop. Locul aici rămâne, și după.
Cineva te trimite ca să devii mai cooperant
Dacă un partener, un părinte sau un angajator te-a trimis ca să te faci mai ascultător, spune-mi și le spun și eu, direct, că nu asta fac. Nu lucrez la creșterea complianței. Dacă începem, începem pentru ceva ce vrei tu, altfel prima cerință din terapie sunt eu.
Cauți o evaluare oficială
Nu pun diagnostice și nu fac evaluări. La profilul PDA e și mai complicat: în multe locuri nu se recunoaște formal ca diagnostic separat, iar pentru adulți evaluarea e greu de găsit. Îți spun cinstit ce se poate și ce nu, și lucrez cu tine fără hârtie.
Ai nevoie de o structură rigidă și de cineva care să-ți dea sarcini
Sunt terapeuți care lucrează așa și pentru unii oameni funcționează. La tine, foarte probabil, un plan cu teme săptămânale și obiective fixate va declanșa exact reacția pe care încercăm s-o înțelegem. Dacă asta cauți, nu sunt potrivit, și prefer să ți-o spun acum.
Cum arată în viața de zi cu zi
Te pregăteai să strângi bucătăria. Cineva zice, pe un ton normal, „strângi tu bucătăria?". Și în secunda aia s-a terminat, nu mai poți, deși voiai. Din afară arată ca încăpățânare. Pe dinăuntru s-a aprins o alarmă care spune că dacă faci acum, nu mai e alegerea ta.
Ai promis unui prieten o prăjitură. Nimeni nu te presează, nimeni nu verifică. Și totuși, de când e promisă, a devenit o obligație, și obligația se blochează exact ca și cele venite din afară. Asta e partea pe care oamenii din jur o înțeleg cel mai greu: nici tu nu scapi de propriile cereri.
La medic, la dentist, la terapie. Ai vrut-o, ai făcut-o tu, și tot te strânge de stomac cu zile înainte: o oră fixă, un loc, cineva care te așteaptă. Sistemele de sănătate sunt printre cele mai greu de dus pentru oamenii cu profil PDA, și de obicei nimeni nu ține cont de asta.
Ce facem împreună
Nu e „nu vreau". E „nu pot", și diferența schimbă totul.
Punctul de plecare e că evitarea nu e o alegere. E o reacție de alarmă a sistemului nervos, pornită de pierderea autonomiei, cu hormoni în corp și cu totul, iar când e aprinsă nu se rezolvă prin voință. De asta recompensele și consecințele n-au funcționat niciodată la tine: ele se adresează unei decizii, iar aici nu e o decizie.
Deci nu lucrăm la a te face mai ascultător. Lucrăm la trei lucruri. Anxietatea de dedesubt, fiindcea acolo e motorul. Recunoașterea cererilor, inclusiv a celor ascunse, a celor implicite și a celor pe care ți le pui singur, care de obicei sunt cele mai grele. Și găsirea formei în care un lucru necesar poate fi făcut fără să treacă prin alarmă: cu alegere, cu variante, cu formulări care nu suna ca un ordin, cu renegociere fără rușine.
Cum lucrez, concret, e la fel de important ca ce lucrăm. Nu-ți dau teme. Nu fixez obiective pe care le semnezi. Nu insist pe subiecte pe care le ocolești, fiindcă insistența e ea însăși o cerință. Poți schimba ora, poți anula, poți spune la mijlocul ședinței că nu vrei să vorbim despre asta, și niciuna dintre astea nu se trece la capitolul rezistență. Un plan pe care îl faci tu e o cerință a ta; unul pe care ți-l dau eu e o cerință a mea, și aia se blochează.
Ce folosesc: lucrul polivagal, pentru alarma din corp. Sistemul Familiei Interne, pentru partea care păzește autonomia, care nu e un dușman, ci un paznic care a avut motive. Terapia Schemelor, pentru ce s-a format în anii în care erai numit dificil. Și Terapia Centrată pe Persoană, care aici nu e o preferință de stil, e o condiție de funcționare.
Chestionarele psihometrice
Chestionarele: când vrei tu, dacă vrei.
Pe celelalte pagini scrie că vin înainte de prima ședință sau imediat după. Aici scriu altfel, fiindcă un pachet de chestionare trimis într-un cont e, exact, un set de cerințe, iar dacă începem cu el riscăm să terminăm înainte să începem.
Deci: îți fac contul în zona clienților, îți spun ce e acolo și la ce folosește fiecare, și le completezi dacă și când vrei. Nu urmăresc dacă le-ai făcut și nu te întreb la fiecare ședință. Dacă le faci pe jumătate, e în regulă; ciorna se salvează și te poți întoarce fără să reiei.
Ce ar fi de folos, când vrei: un chestionar despre evitarea cerințelor, care deosebește nevoia de autonomie de ce se numește de obicei opoziționism, unul despre trăsături autiste, unul despre camuflaj, și unul despre reglare emoțională. Pe cel de PDA îl deschid mulți oameni și rămân uitându-se la enunțuri, fiindcă e prima dată când cineva le descrie fără să sune ca o acuzație.
Nu sunt un examen, nu dau un verdict și nu înlocuiesc o evaluare. Și nu sunt o condiție ca să lucrăm împreună. Rezultatele le vezi și tu, în contul tău.
Primele luni
Conversația de început, 30 de minute, gratuită
Pe Meet. Fără formular de completat înainte, fără întrebări la care trebuie să răspunzi. Poți întreba tu tot și poți să nu spui aproape nimic despre tine. Dacă te răzgândești în ziua aia, scrie-mi sau nu scrie-mi, nu e o problemă.
Prima ședință
Nu am un plan pentru ea. Vorbim despre ce vrei, inclusiv despre nimic în particular. Dacă preferi să-ți spun eu cum arată ce urmează, îți spun; dacă preferi să nu știi, nici așa nu e greșit.
Cum stabilim ritmul
Aici e o diferență față de cum lucrez în alte părți: ritmul îl fixezi tu, și se poate schimba. Săptămânal, la două săptămâni, ori de la caz la caz. O oră fixă în calendar e pentru unii oameni un sprijin și pentru alții o cerință de dus toată săptămâna. Îmi spui de care fel ești.
Primele luni
Ne uităm la ce aprinde alarma și cât de repede, la ce ai încercat, la unde ai reușit să faci lucruri fără să treacă prin ea, fiindcă ai reușit, și acolo e informația cea mai utilă. Fără obiective scrise, dacă nu le vrei tu.
Ce lucrăm mai departe
Anxietatea de dedesubt, epuizarea de la o viață de negociere continuă, și relațiile în care ai fost citit ca fiind dificil. Plus lucruri practice: cum ceri o adaptare la muncă, cum duci o programare medicală, cum spui cuiva apropiat ce te ajută și ce te blochează.
Cum știm dacă merge
Două întrebări scurte la sfârșitul ședințelor, dacă vrei să le completezi. Semnul pe care îl caut nu e să faci mai multe lucruri, e ca alarma să se aprindă mai rar și să se stingă mai repede.
Cât ține
Nu-ți pot promite un număr și nu-ți dau un termen. Și dacă te oprești pentru o vreme și te întorci peste șase luni, nu e un eșec și nu-ți cer explicații.
Întrebări pe care mi le pun oamenii
Ba da, și e cel mai cinstit lucru pe care ți-l pot spune. Oră fixă, cineva care te așteaptă, întrebări. De asta o construim altfel: tu fixezi ritmul, poți muta, poți anula, poți veni și spune că nu vrei să vorbim despre nimic anume. Ce nu fac e să te presez și pe urmă să numesc reacția ta rezistență.
Da, și asta e situația celor mai mulți adulți. Profilul PDA nu e recunoscut ca diagnostic separat în multe locuri, iar evaluarea pentru adulți e rară. Lucrăm cu felul în care funcționezi, nu cu o etichetă.
Nu, dacă nu le ceri tu. Și dacă le ceri și pe urmă nu le faci, nu discutăm despre de ce nu le-ai făcut, ci despre ce s-a aprins când le-ai privit.
Da. Anulările sunt informație, nu abatere. Dacă se întâmplă des, ne uităm împreună la ce declanșează, și e foarte posibil ca soluția să fie un alt fel de a ne întâlni, nu mai multă disciplină.
Fiindcă recompensa și consecința vorbesc cu o decizie, iar la tine nu e o decizie. Alarma se aprinde înainte, pe pierderea autonomiei, și niciun premiu nu o stinge. De multe ori o face chiar mai rea, fiindcă adaugă o așteptare.
Stau în contul tău din zona clienților, le vedem noi doi, le poți reciti oricând. Nu ajung la medicul de familie sau la angajator decât dacă ceri tu în scris. Detaliile sunt pe pagina de confidențialitate.
Ședința standard e 80 de lire, 50 de minute. Tarif redus de 50 de lire pentru România și Europa de Est. Conversația de început e gratuită, 30 de minute.
Un pas mic
Nimic din ce urmează nu e o cerință. Alegi tu, sau nu alegi nimic.
Ce spun clienții
“Are o abordare flexibilă și se adaptează după nevoile și starea mea de moment, iar terapia curge într-un mod natural, neforțat, liber, chiar dacă în spatele discuției relaxate el menține atenția și asupra unor obiective și procese terapeutice”
PDA — Impuls Persistent spre Autonomie
Orice devine imposibil în clipa în care devine obligație, inclusiv lucrurile pe care le iubești, inclusiv terapia.
ProgramareArticole relevante
Alte servicii
Instrumente de autoevaluare
Ofer o primă consultație gratuită de 30 de minute. Fără angajament.
Consultație Gratuită