Ai nevoie de rutină și te sufoci în ea, în aceeași zi. Autismul și ADHD-ul trag în direcții diferite, iar strategiile bune pentru o latură o încurcă de obicei pe cealaltă. Le ținem pe amândouă în vedere deodată, nu pe rând.
E pentru tine dacă
Nu începe cu mine dacă
Ești în criză chiar acum
Dacă ai gânduri de a-ți face rău, nu începe cu mine. Sună la 112, sau, în România, la depreHUB — 0374 456 420, gratuit și non-stop. Din Marea Britanie, Samaritans, 116 123, tot gratuit și non-stop. Locul aici rămâne, și după.
Consumul îți conduce viața
Când alcoolul sau substanțele sunt pe primul loc, lucrul pe felul în care funcționezi nu prinde. Nu e o judecată, e o chestiune de ordine: întâi sprijin specializat pe partea aia.
Cauți o evaluare oficială
Nu pun diagnostice și nu prescriu. Lucrez cu oameni care au un diagnostic, cu oameni care așteaptă, și cu oameni care au hotărât că nu vor unul. Dacă vrei evaluarea, îți spun ce variante ai în Marea Britanie și în România, inclusiv că evaluarea pentru amândouă în același loc e încă greu de găsit.
Vrei un sistem care să funcționeze o dată pentru totdeauna
Asta e tentația cea mai mare la AuDHD și nu ți-o pot vinde. Nu există un sistem care să împace pentru totdeauna nevoia de predictibilitate cu nevoia de noutate. Ce se poate construi e altceva: să recunoști în ce parte a balansului ești azi și să ai câte ceva pregătit pentru fiecare.
Cum arată în viața de zi cu zi
Îți faci un program și primele două zile merge grozav, fiindcă e nou. A treia zi te plictisești, a patra îl abandonezi, a cincea te cerți singur că n-ai disciplină. Nu e lipsă de disciplină. Aceeași rutină care liniștește o parte din tine golește de interes cealaltă parte.
Vrei să ieși și vrei să nu iasă nimeni din casă. Vrei ceva nou și vrei exact ce a fost ieri. Nu e nehotărâre și nu e capriciu: sunt două sisteme care cer lucruri diferite în același timp, iar oricare alegi, celălalt protestează.
Ți s-a spus, corect, că rutina reduce anxietatea. Ai construit-o, ai devenit mai calm, și apoi ai devenit mort de plictiseală și ai luat-o razna într-o săptămână. De obicei aici apare concluzia că tu ești cazul care nu se rezolvă. Nu ești. Sfatul era doar pentru jumătate din tine.
Ce facem împreună
Nu alegem o jumătate din tine ca s-o mulțumim pe cealaltă.
Cea mai obositoare parte din AuDHD nu e nici autismul, nici ADHD-ul. E arbitrajul, adică efortul continuu de a împăca două nevoi care nu vor același lucru. Și e și motivul pentru care ai încercat multe și ai rămas cu senzația că la tine nu funcționează nimic: fiecare sfat era corect pentru o parte și nepotrivit pentru cealaltă.
Deci nu construim un sistem, construim două viteze. Învățăm să recunoști în care ești, fiindcă se simte diferit în corp înainte să știi cu capul, și pregătim dinainte ce ai nevoie în fiecare. Structură când te pierzi, noutate când te sufoci, și mai ales permisiunea de a trece de la una la alta fără să fie un eșec.
Pe lângă asta, ce vine de la ambele: energia, care se scurge în două direcții în același timp; masca, dublă, fiindcă ai învățat să pari și mai calm și mai atent decât ești; și rușinea adunată din anii în care explicația lipsea.
Ce folosesc: Sistemul Familiei Interne, care se potrivește foarte bine aici, fiindcă părțile care se ceartă nu sunt o figură de stil. Terapia Schemelor, pentru ce ai crezut despre tine când nu aveai numele. Lucrul polivagal, pentru pragul de suprasolicitare. Și ritmul tău, nu al meu. Nu lucrez cu tehnici de „îndură până trece", care la suprasolicitare fac rău.
Chestionarele psihometrice
Chestionarele: înainte de prima ședință, sau la scurt timp după.
Îți fac un cont în zona clienților și îți trimit un pachet mic: trei chestionare scurte despre starea de bine, dispoziție și anxietate. Nimic lung, nimic despre profil încă.
Pe urmă, de obicei în primele două ședințe, partea care ne interesează. La AuDHD se uită la amândouă, nu la una: trăsături ADHD, trăsături autiste, cât maschezi, felul în care atenția ta merge pe un singur canal adânc, și unde se duce energia. Tocmai pentru că strategiile se bat cap în cap, e util să vedem ambele laturi în cifre.
Le completezi de pe telefon sau de pe calculator, în ritmul tău, cu oprire la jumătate și reluare mâine. Poți schimba fontul și poți opri săritul automat la întrebarea următoare. Dacă lista ți se pare prea lungă, spune și o scurtăm, nu e o cursă.
Nu e un examen, nu dau un verdict și nu înlocuiesc o evaluare. La AuDHD au însă un folos în plus: arată negru pe alb de ce un sfat care ar trebui să meargă nu merge la tine, și asta scoate mult din vina pe care ți-ai pus-o singur. Rezultatele le vezi și tu.
Primele luni
Conversația de început, 30 de minute, gratuită
Pe Meet, cu camera cum vrei tu. Îmi spui ce te-a adus, mă întrebi ce vrei. Fără obligații, fără pregătire. Dacă la final iese că nu sunt omul potrivit, ai aflat-o în jumătate de oră și fără să plătești, ceea ce e tot un rezultat bun.
Pachetul mic de chestionare
În contul tău, înainte de prima ședință sau imediat după, cum îți vine mai bine. Trei chestionare scurte, ca să avem un punct de plecare în cifre, nu doar în impresii. Dacă în ziua aia nu ai pentru ele, rămân acolo și le faci când poți.
Prima ședință
Îmi spui ce te-a adus, în ritmul tău. Nu trebuie să vii cu profilul explicat; de fapt, dacă ai obosit explicându-te, poți lăsa explicatul deoparte o vreme. Nu deschid cu o listă de întrebări, și dacă nu găsești cuvântul pentru ceva, așteptăm să vină.
Primele patru sau cinci ședințe
Desenăm conflictul: unde cere fiecare parte altceva, ce ai încercat, ce a ținut și ce a căzut și de ce. Nu ca listă de greșeli, ci ca hartă: aproape de fiecare dată iese că ce a căzut era construit pentru o singură latură. Momentul în care vezi harta asta întreagă e, pentru mulți oameni, primul moment de liniște de ani.
Lunile a doua și a treia
Construim cele două viteze și lucrăm ce doare: masca dublă, epuizarea, relațiile în care ești când prea mult, când prea puțin, și rușinea de a fi „complicat". Strategiile pornesc de la ce a funcționat vreodată la tine, chiar și o singură dată, nu de la ce ar trebui să funcționeze.
Cum știm dacă merge
Două întrebări scurte la sfârșitul ședințelor, și la câteva luni refacem un chestionar de la început. Nu de dragul cifrelor, ci ca să nu ne luăm după cum ni se pare: la AuDHD e ușor să confunzi o săptămână bună cu o schimbare reală. Dacă nu merge, o spunem și schimbăm.
Cât ține
Nu-ți pot promite un număr. Unii oameni au nevoie de câteva luni, alții de mai mult de un an, și ne oprim din când în când să ne uităm împreună unde am ajuns. Ce pot promite e că nu vom trata oscilația ta ca pe o lipsă de voință.
Întrebări pe care mi le pun oamenii
Nu pentru felul în care lucrăm. Foarte mulți oameni au un diagnostic și se recunosc în celălalt profil fără să aibă hârtie, și asta e de așteptat: până în 2013 nici nu se puteau pune amândouă. Lucrăm cu cum funcționezi, nu cu ce scrie în acte.
De obicei fiindcă erau făcute pentru o singură parte. O rutină rigidă calmează latura autistă și înfometează latura ADHD de noutate; stimularea continuă hrănește ADHD-ul și suprasolicitează senzorial. Nu tu ai eșuat, sfatul era jumătate.
Nu prescriu și nu fac recomandări de medicație, aia e între tine și medic. Ce văd la oameni e că medicația schimbă ce ajunge la tine, deci uneori scoate în față lucruri senzoriale sau emoționale pe care înainte nu le prindeai. Asta merită discutat, nu ignorat.
Da, dar nu rutina bătută în cuie pe care ai încercat-o deja. Structura care ține la AuDHD e un schelet, nu un orar: câteva puncte fixe care îți țin ziua în picioare, și între ele loc gol în care alegi pe loc. Punctele fixe sunt odihnă pentru latura autistă, iar spațiul dintre ele e aer pentru cealaltă. Literatura neuroafirmativă spune același lucru: structura ajută fiindcă îți dă un punct de sprijin, nu fiindcă te disciplinează, și nu trebuie să fie rigidă ca să facă asta.
Fiindcă pentru o parte din tine criza ridică activarea până acolo unde te poți mișca, iar fără ea rămâi sub prag. E descris în literatura pe ADHD la adult: unii oameni ajung să își fabrice o urgență ca să poată lucra. Funcționează, și exact de aia e greu de lăsat. Prețul e că la AuDHD urgența te duce drept în suprasolicitare senzorială, deci plătești de două ori pentru același lucru. Aici lucrăm pe activare care nu costă atât, nu pe mai multă voință.
E des și nu e o contradicție. Poți să te bucuri sincer de o întâlnire și tot să plătești pentru ea, fiindcă plăcerea și costul senzorial nu se anulează unul pe altul. Oameni care trăiesc asta o descriu exact așa: au fost bine, le-a plăcut, și pe urmă zile în care n-au mai putut ieși din cameră. Ce se schimbă în terapie nu e plăcerea, ci socoteala dinainte: cât costă, ce pui după, și ce nu mai pui în aceeași zi.
Nu. Dacă unul te blochează, îl lăsăm. Și dacă pachetul ți se pare prea lung, îl scurtăm.
Stau în contul tău din zona clienților, le vedem noi doi, le poți reciti oricând. Nu ajung la medicul de familie sau la angajator decât dacă ceri tu în scris. Detaliile sunt pe pagina de confidențialitate.
Nu. Poți privi în altă parte, te poți plimba, poți avea ceva în mâini, poți închide camera. Ședințele sunt doar online, pe Google Meet, 50 de minute.
Ședința standard e 80 de lire, 50 de minute. Tarif redus de 50 de lire pentru România și Europa de Est. Conversația de început e gratuită, 30 de minute.
Un pas mic
Nu trebuie să-mi scrii azi. Poți începe și mai mic.
Ce spun clienții
“Încă de la primele noastre discuții, am putut vedea că este o persoană cu adevărat pasionată și extrem de conștientă de toate complexitățile și implicațiile diagnostice asociate cu condițiile neurodivergente.”
Articole relevante
Alte servicii
Ofer o primă consultație gratuită de 30 de minute. Fără angajament.
Consultație Gratuită