Cannabis medicinal: un drept pentru pacienții cronici — Parlamentul României, martie 2023

Bănuiesc că trebuie să repet parțial ce am spus mai devreme, la conferința de presă.

Povestea mea începe practic în anul 2008, când am fost diagnosticat cu prima dintre cele câteva boli incurabile cu care am fost ulterior diagnosticat: boala Crohn, o boală incurabilă, autoimună.

După ce am primit diagnosticul de boală Crohn, am început imediat tratamentele prescrise de medici din România. Timp de patru ani și jumătate am încercat diferite tratamente, fără succes. Din contră, pe lângă faptul că acele tratamente nu m-au ajutat aproape deloc, îmi cauzau efecte adverse serioase, care îmi agravau starea generală de sănătate. Boala Crohn se manifestă ca o boală gastrointestinală, afectează sistemul gastrointestinal și cauzează inflamație pe tot tractul digestiv, sângerări, hemoragii interne, blochează absorbția nutrienților. Ajunsesem la 42 de kilograme, în cel mai rău moment al meu, la 1,70.

Durerile prin care treceam zi și noapte, 24 de ore din 24, erau aproape imposibil de suportat. Aveam tot timpul stări de rău, vomitam probabil de 20-30 de ori pe zi. Trebuia să folosesc toaleta între 50 și 100 de ori pe zi. Nu cred că vă puteți măcar imagina ce înseamnă să fiți nevoiți să folosiți toaleta de 100 de ori pe zi. Și de fiecare dată să treceți prin dureri groaznice, teribile. Simțeam că cineva îmi înfige un cuțit în abdomen și mă taie pe viu.

Efectele bolii nu m-au afectat doar pe mine. Pentru că nu am mai putut să țin un loc de muncă, practic am devenit o povară pentru familia mea, pentru soția mea și pentru copilul meu, născut în 2007, pentru fata mea. Devenind o povară, automat am alunecat în depresie cronică. Am ajuns, pentru mulți ani, să am gânduri de suicid, pentru că mă aflam într- un coșmar din care părea imposibil să ies.

Ulterior am fost diagnosticat și cu fibromialgie. Doctorul mi-a spus că, din păcate, uneori sunt diagnosticate împreună și că este un fel de complicație a bolii Crohn. Nu știu cât de adevărat este, însă fibromialgia a complicat și mai mult lucrurile. Sufăr de durere cronică aproape în tot corpul, din cauza fibromialgiei.

Însă toate astea au luat o turnură spre bine pentru prima oară în 2014, când o persoană apropiată mi-a propus să încerc pentru prima oară cannabis și mi-a întins o țigară de cannabis.

Inițial am refuzat, nu eram consumator de droguri, dar șansa a făcut ca până la urmă să cedez și să accept. Am inhalat, am tras două fumuri din acea țigară și am fost șocat, am fost plăcut surprins să observ că toate simptomele de care sufeream aproape continuu au dispărut ca prin minune, într-un interval de 30 de secunde.

Nu știam la acea vreme nimic despre cannabisul medicinal, dar am venit acasă, am intrat pe internet și am început să citesc pe site-urile din Occident. Și am aflat pentru prima oară că în Occident cannabisul nu este considerat doar un drog de risc, cu efecte foarte periculoase asupra organismului, ci este considerat o plantă medicinală cu proprietăți incredibile. Acele proprietăți le-am resimțit pe propria piele în următorii ani, când am decis, în ciuda legii care incrimina posesia de cannabis și, implicit, consumul, să mă tratez. Pentru că nu aveam cum să consum cannabis fără să fiu în posesia lui.

Așa că legea mă incrimina pe mine, ca pacient care, din disperare, voia doar să găsească o soluție, un tratament care să-i țină simptomele sub control. Să mă tratez ilegal cu cannabis în țară a fost un al doilea coșmar, pentru că eram îngrozit de posibilitatea de a fi prins în timp ce încercam să-mi procur cannabisul, sau chiar să fiu turnat de vreun vecin din cauza mirosului. A trebuit să mă ascund în acea perioadă de toți prietenii mei, de părinții mei. N-am vrut să pun presiune pe ei degeaba. Nu știu cum ar fi trăit părinții mei, știind că sunt în fiecare zi sub riscul de a fi arestat. În 2015, după ce am ajuns la sapă de lemn din punct de vedere financiar, pentru că cheltuiam banii atât pe tratamentele convenționale, cât și pe cannabis, iar pentru că nu mai eram capabil să țin un loc de muncă, nu mai eram eligibil pentru tratamente compensate sau gratuite.

Plăteam în acea perioadă între 1.500 și 2.000 de lei pentru tratamentele convenționale și, în același timp, plăteam pe cannabis sume aproximativ egale.

Am plecat în Anglia cu ultimii bani din casă, 400 de euro, pe care i-am dat în prima zi prietenului la care m-am cazat, pe chirie.

Ajuns în Marea Britanie fără bani, n-am mai putut să-mi procur cannabis. În două săptămâni am ajuns în stare foarte gravă la spital, cu un abces perianal foarte sever, ca rezultat al bolii Crohn, o complicație a bolii Crohn.

Am suferit o intervenție chirurgicală în urma căreia am rămas cu o fistulă, care mi-a făcut viața mult mai grea în următorii ani.

Soția mea a reușit, după o lună de zile, să vină după mine în Anglia. Am fost nevoiți să ne lăsăm copilul cu părinții mei timp de un an de zile, până am reușit cât de cât să ne punem pe picioare. Soția mea lucra, inițial, 80 de ore, apoi 100 de ore, și a ajuns până la 120 de ore, ca să ne poată susține în Marea Britanie. Din fericire, în 2018, în urma unor campanii pentru legalizarea cannabisului medicinal, Guvernul Marii Britanii a decis să acorde o mână de ajutor bolnavilor cronici și să legalizeze cannabisul.

S-a legalizat în noiembrie 2018, iar eu primesc prescripție de cannabis medicinal din septembrie 2019.

Efectele cannabisului asupra mea au fost cu adevărat miraculoase. Mi-au salvat viața și acum mi-au dat oportunitatea să-mi reconstruiesc viața. Am reușit să mă întorc la școală, anul acesta absolv facultatea, o să devin din nou un membru activ al societății, al societății britanice, pentru că aici nu mi s-a permis mai mult. Și vă rog să luați în considerare tot ce v-am spus și să vă gândiți la zecile de mii, poate sutele de mii de pacienți cronici din România care ar beneficia de aceleași efecte miraculoase ale cannabisului medicinal.

Mulțumesc! În afară de cannabis medicinal, ce tratament mai aveți?

Din 2019, de când am început tratamentul cu cannabis medicinal, am putut să întrerup orice alt tratament pentru condițiile mele medicale. Iar condițiile medicale sunt: boala Crohn, fibromialgie, tulburare de anxietate generalizată și autism, sindrom Asperger.

Am o întrebare pentru dumneavoastră. Aveți o rețetă, ca să ne arătați cum se prescrie și cum arată unul dintre produsele pe care le luați pe bază de prescripție? Și să ne spuneți și experiența de la Vama Otopeni de acum două zile?

Pe prescripția de cannabis scrie aici: cannabis, concentrație 21% THC, care este substanța psihoactivă, ilegală în România, pentru care pacienții pot fi incriminați. Conține mai puțin de 1% CBD.

Uleiul de cannabis pe care îl folosesc conține 12,5% THC și 25% CBD.

Acest produs este cannabisul pe prescripție.

Este, dacă se vede, floare uscată de cannabis. Nu este în formă de pilulă, nu este în formă de extract. Este o floare uscată de cannabis. Această floare se administrează nu prin fumat, ci cu ajutorul unui dispozitiv special. Acesta este dispozitivul.

Acest dispozitiv încălzește și nu provoacă combustie, nu creează combustie. Și, prin urmare, vaporii de cannabis pe care îi inhalez nu conțin niciuna dintre substanțele dăunătoare care apar de obicei prin combustie, la fumătorii de țigări. Aceste substanțe dăunătoare nu sunt prezente atunci când administrezi tratamentul prin acest dispozitiv.

Sunt intervale de acutizare ale bolii. Este o boală cronică și are perioade de acutizare. Care erau perioadele de acutizare? La ce distanță?

Întrebați?

Practic, boala Crohn s-a instalat la mine subit. Am fost perfect sănătos până la 20 de ani.

Lucram atunci într-un mediu foarte stresant, ceea ce am înțeles că este un declanșator al bolii. Și, pur și simplu, am început să am scaune dese, diareice, stări de rău, grețuri, vărsături, ceea ce nu era deloc normal pentru mine. La scurt timp după aceea am început să am pierderi de sânge în intestin, din cauza inflamațiilor severe, confirmate prin colonoscopii, și, într-adevăr, nivelul de inflamație, spuneau doctorii, era foarte sever. Chiar mi-au spus mulți că rar au văzut așa ceva.

La cât timp erau acutizările, v-am întrebat?

La cât timp? La cât timp erau acutizările? Practic... Ileita terminală, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică au perioade acute și perioade de stagnare. Asta este boala Crohn. La cât timp erau la dumneavoastră? Credeți-mă, sunt chirurg și tratez așa ceva.

Știu, știu. La mine, acele perioade de remisie, în care boala nu mai era activă, au fost foarte, foarte puține. Pur și simplu aveam acele perioade de remisie pentru scurt timp, o lună, două, după ce mi se schimba tratamentul convențional de către medic. De exemplu, luam steroizi, luam Medrol, luam prednisolon sau mi se dădea sulfasalazină, imunosupresoare. Pentru două-trei luni simptomele scădeau, dar apoi se pare că, nu știu, probabil organismul meu, sistemul digestiv, care era deficitar, se adapta cumva la acele tratamente, iar simptomele nu doar că reveneau, dar reveneau mai acut decât înaintea schimbării tratamentului.

Ce perioadă ați urmat tratamentul concomitent? Până în 2019. De când?

Din 2008. Nu, concomitent cu cannabisul. Din 2014... Cinci ani, până în 2019.

Cinci ani, până în 2019.

Da, mulți ani.

Mulțumesc.

Și, cum a spus domnul Ungureanu, a venit vorba de aeroport: când am aterizat, m-am dus la vameș, am dat pașaportul și am spus că am ceva de declarat. M-a întrebat ce anume. M-a invitat să merg în biroul vamal, unde trebuia să declar, și mi-a povestit de cazul unui bun prieten de-al său, cu cancer în stadiul 4, care acum câțiva ani a avut nevoie să plece din România, să se ducă în Olanda și să se trateze cu cannabis cu THC, și s-a vindecat de cancer.

Aparent, din ce mi-a spus ofițerul vamal, prietenul acesta a decis chiar să își vândă proprietățile din România și să se mute definitiv în Olanda. La fel cum, de altfel, am făcut și eu: n-am proprietăți să le vând, însă am fost nevoit să mă mut definitiv în Marea Britanie. Iar la fiecare discuție pe care o am cu familia mea privind o posibilă reîntoarcere în țară, mereu obstacolul numărul unu pentru mine este sistemul medical. Ce voi face fără cannabis dacă mă întorc în țară?

Mulțumim!