Ce facem împreună
Aproape toți oamenii au gânduri care nu le aparțin. În OCD, ele rămân și se mută în viață.
Punctul de plecare e simplu: gândurile intruzive, urâte, ciudate sau rușinoase, le au aproape toți oamenii, și în cele mai multe cazuri trec. În OCD, gândul e citit ca pericol, iar tot ce faci ca să-l scoți (verifici, ceri liniștire, speli, repeți în minte, eviți) îl face să revină mai tare. Conținutul se prinde de ce contează cel mai mult pentru tine, de aceea pare atât de personal și de cumplit.
Încă ceva, pentru cine e și autist ori cu ADHD: nu orice repetiție e compulsie. Stimming-ul, rutinele și ritualurile care te liniștesc sau îți fac plăcere nu sunt OCD, iar la mine nu se stârpesc. Diferența, pe scurt: repetiția autistă de obicei scade anxietatea, compulsia din OCD o ține sus și e nedorită. Dacă un ritual e o problemă pentru tine sau nu, hotărăști tu. Se pot găsi amândouă în aceeași persoană, și atunci le despărțim cu grijă, împreună.
Ce lucrăm, concret: ne uităm la ciclul tău, ce a pornit gândul, ce ai simțit, ce ai făcut ca să scapi și ce a urmat. Nu negociez cu gândul și nu dau liniștirea pe care o cauți: dacă îți răspund de fiecare dată „nu, nu e periculos”, devin eu ritualul. Ne uităm și la ce ocolești, și la ce schimbă în jur ca cei apropiați să te ajute, fiindcă ajutorul care preia ritualurile pentru tine poate ține OCD-ul în loc.
Cu ce lucrez, din cele de pe pagina Abordare: Sistemul Familiei Interne, care privește obsesia și ritualul ca părți ale tale cu un rost de protecție, supraîncărcate, nu ca pe un dușman de învins. Terapia Schemelor, pentru vocea critică și rușinea formate în anii în care credeai că ești un om rău. Reglarea Sistemului Nervos, pentru alarma din corp. Terapia Centrată pe Persoană, ca temelie. Și unele abilități din Terapia Comportamentală Dialectică, când valul emoțional e prea mare. Nu fac ERP structurat; dacă îl vrei, îl faci cu un specialist și noi lucrăm în paralel, nu în locul lui.