Dreptate vs Abuz — Partea 2: Bătălia Juridică

Tot ce urmează s-a întâmplat pentru că am făcut exact ce trebuia. Am cerut confirmări scrise. Am declarat voluntar medicamentele la vamă. Am prezentat prescripțiile. Am respectat fiecare procedură. Și totuși, statul român m-a tratat ca pe un infractor — confiscându-mi tratamentul, deschizând dosar penal și supunându-mă unui interogatoriu de patru ore, în prezența soției și a fiicei noastre minore. Aceasta este povestea a 18 luni de luptă juridică — și a celor trei victorii care au creat un precedent național.

Prescripția Legală

Confirmări scrise de la autoritățile române — obținute înainte de călătorie

Știind că substanțele controlate necesită documentație specială pentru călătoria în România, am cerut confirmări scrise de la autoritățile române înainte de a călători — exact pentru a evita incidentele. Am primit două documente oficiale: unul de la IGPF și unul de la DGPV — ambele confirmând că transportul de medicamente cu substanțe controlate, însoțit de prescripție valabilă, este permis de lege. Cu alte cuvinte: chiar autoritățile care aveau să îmi confișce medicamentul și să deschidă dosar penal mi-au confirmat în scris, cu o zi înainte de zbor, că ceea ce fac este legal. Această contradicție fundamentală a stat la baza apărării mele în instanță — și a convins toate cele trei instanțe. Prescripția din iulie 2024 era emisă de Dr. Daniel Haroon de la clinica Mamedica Limited din Londra, sub numărul 6147599, cu data de 01.07.2024. Medicamentele prescrise — trei varietăți de floare uscată de canabis Tilray, destinate administrării prin vaporizare: Tilray 22 THC White Widow, Tilray 25 THC Island Sweet Skunk și Tilray 22 THC Galaxy Walker OG, câte 15 grame din fiecare. Clinica a eliberat și o scrisoare de călătorie (Travel Letter) care confirma că pacientul va fi în România între 23 și 31 iulie 2024 — opt zile — și că transportă medicamentele prescrise pentru această perioadă, cu o doză zilnică maximă de 1 gram per varietate. Nu era prima dată când călătoream în România cu acest tratament. În martie 2023, am vizitat România și am trecut granița cu aceeași documentație — prescripție medicală, Travel Letter, confirmările IGPF și DGPV din 2022. La acea traversare, deși a existat un scurt schimb de replici în care agentul vamal a trebuit convins de seriozitatea situației, autoritățile au aplicat corect legea și mi-au permis intrarea cu tratamentul. Ce s-a schimbat între martie 2023 și iulie 2024 nu era legea — era interpretarea ei. IGPF nr. 28850-28909 / 23.09.2022 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a confirmat că introducerea de medicamente cu substanțe controlate este permisă cu documentația legală completă.

DGPV nr. 20264 / 22.09.2022 Direcția Generală Proceduri Vamale a detaliat cerințele HG 1915/2006, art. 49 — același articol pe care DIICOT l-a ignorat ulterior.

Aeroportul & Confiscarea

23 iulie 2024 — culoarul roșu, Aeroportul Henri Coandă — vacanță în familie

Pe 23 iulie 2024 am aterizat pe Aeroportul Henri Coandă — de data aceasta în vacanță, împreună cu soția și fiica noastră. Am declarat voluntar tratamentul la vamă, am prezentat toate documentele — aceleași prescripții medicale valide, aceleași certificate, aceleași adeverințe pe care le prezentasem în 2023 fără niciun incident. Autoritățile vamale au confiscat tratamentul medical — atât al meu cât și al soției mele. Cantitățile confiscate: 9,67 grame și 14,68 grame de cannabis medicinal — cantități calculate strict pentru durata sejurului, conform prescripției medicale. Au confiscat și lisdexamfetamina — tratamentul meu pentru ADHD — deși se află într-un regim juridic mai restrictiv decât cannabisul medicinal (Tabelul II din Legea 143/2000, echivalent UK Schedule 2; cannabisul — Tabelul III al aceleiași legi). Scena s-a desfășurat cu un absurd pe care Kafka l-ar fi invidiat. Agentul vamal, vădit surprins, a schimbat tonul din ironie în confuzie totală. Când am deschis recipientul pentru a le arăta că este vorba despre muguri de canabis în ambalaj original farmaceutic, stupoarea autorităților a fost completă. Conduși spre biroul de control, am ascultat cum ofițerul ne povestea — pe drum — despre un prieten de-al său cu cancer în stadiul 4, care fusese nevoit să se mute definitiv în Olanda pentru a putea supraviețui cu THC. Reprezentantul statului cunoștea perfect beneficiile medicale. Și tot executa ordinele.

La birou, am pus pe masă toate dovezile: prescripțiile originale din UK, scrisorile de călătorie (Travel Letters), facturile, și — esențial — confirmările scrise primite anterior de la IGPF și Autoritatea Vamală care atestau că intrarea în țară cu aceste medicamente era legală. Reacția inițială a lucrătorilor vamali a fost să facă glume pe această temă, dând impresia că nici nu cunoșteau dispozițiile legale invocate (Art. 49 din HG 1915/2006). Apoi, atitudinea s-a transformat.

Au urmat patru ore de reținere, interogatoriu și intimidare — toate în prezența fiicei noastre minore. Ni s-a solicitat imperativ să semnăm procesul-verbal de reținere a bunurilor (LP 568.434/23.07.2024) sub amenințarea directă că, în caz contrar, „măsurile vor fi mult mai drastice" și nu vom fi lăsați să plecăm din aeroport.

A urmat un interogatoriu de patru ore. Soția și fiica noastră minoră au fost martore la tot. Procurorul DIICOT a acceptat în cele din urmă să returneze lisdexamfetamina — dar a menținut confiscarea cannabis-ului medicinal. Ambele substanțe în același tabel legal. Discriminarea era evidentă.

Agent DIICOT la Aeroportul Henri Coandă — 23 iulie 2024. Interogatoriu de 4 ore. Procurorul a returnat lisdexamfetamina (ADHD), dar a confiscat cannabisul medicinal. Aceleași substanțe, aceeași lege — două decizii opuse.

Consecințele au fost imediate și devastatoare. Întreruperea bruscă a tratamentului cu cannabis medicinal a declanșat o criză medicală severă — simptomele bolii Crohn au revenit în forță, iar în zilele următoare am ajuns la spitalizare de urgență. Privarea de tratament nu a fost doar un act juridic — a fost un act de violență medicală. Pe 25 iulie 2024, la doar două zile de la confiscare, soția mea Suzana a fost transportată de urgență la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Universitar de Urgență București, Secția Gardă Operatorie. Pe 26 și 27 iulie 2024, eu am ajuns la rândul meu la aceeași UPU. Tratamentele medicale administrate la spital au avut un caracter paliativ — ineficiente în comparație cu terapia cu cannabis medical cu care eram obișnuiți. Toate aceste urgențe au fost documentate prin înscrisuri medicale eliberate de medicii specialiști din cadrul Spitalului Universitar de Urgență București, depuse ulterior la dosarul penal ca dovadă directă a vătămării cauzate de confiscare. La întoarcerea în Marea Britanie, am consultat medicul specialist — care a constatat că întreruperea forțată a tratamentului a produs efecte negative de natură ireversibilă asupra stării noastre de sănătate.

Culoarul roșu — Biroul de declarare bunuri, Aeroportul Internațional Henri Coandă. Locul confiscării din 23 iulie 2024.

Fotografiile de mai jos sunt din vacanța noastră în familie în România, iulie 2024. Ce trebuia să fie o reuniune cu familia s-a transformat într-un coșmar de 4 ore la Aeroportul Henri Coandă — interogatoriu DIICOT, confiscare de medicamente legale, totul în prezența fiicei noastre minore.

Vacanță în Familie · România · Iulie 2024 Iulie 2024 · România Vacanță în familie — cu soția și fiica noastră Am venit în România pentru o vacanță în familie. La sosire, am declarat voluntar medicamentele la vamă — exact cum făcusem și în 2022, când totul a fost în regulă.

Iulie 2024 · România Aceeași documente, aceleași medicamente — alt rezultat Aceleași prescripții, aceleași documente, dar de data aceasta procurorul DIICOT a confiscat cannabisul medicinal. Interogatoriu de 4 ore — în fața fiicei noastre.

„Am declarat voluntar la vamă — exact ce mi s-a spus să fac. Patru ore de interogatoriu în prezența fiicei noastre minore. 18 luni mai târziu: 3 instanțe, 3 victorii, dosar închis."

Sala de așteptare Urgențe, Spitalul Municipal — iulie 2024. Puls 117 BPM în repaus, la așteptare. Am ajuns aici după ce vama mi-a confiscat medicamentul.

Internat la UPU, așteptând medicul. Pulsul urcase la 138 BPM — fără niciun efort fizic. Consecința directă a stresului și a lipsei medicamentului confiscat. Escaladarea pulsului în interval de câteva ore — de la 117 la 138 BPM — documentată pe ceasul inteligent. Fără tratamentul confiscat, corpul reacționase deja.

După 6 ore de așteptare la UPU, am primit un pat. Consecința directă a confiscării medicamentului meu legal.

Vacanță · Otopeni · UPU — iulie 2024

1 / 5

Această victorie nu poate anula suferința profundă, umilința, frica și stresul provocate de acțiunile abuzive ale autorităților. Am fost tratați ca niște infractori, ironizați de agenții vamali și interogați timp de patru ore, chiar în prezența fiicei noastre minore. Giancarlo Cristea

Stigma terminologică și violența psihologică a mis-etichetării

Stigma substanței. Convenția Unică a ONU din 1961 a plasat cannabis-ul în Anexa IV — categoria „fără valoare terapeutică recunoscută" — până la 2 decembrie 2020, când Rezoluția CND 63/17 l-a scos oficial, pe baza raportului ECDD al OMS din 2019 care confirma valoarea medicală. România a votat PRO reclasificarea. Cu toate acestea, limbajul DIICOT și al presei de la confiscarea din iulie 2024 a continuat să eticheteze un medicament prescris drept „drog" — un decalaj semantic de peste patru ani între știința medicală recunoscută de propriul stat și practica penală românească. Nu e o scăpare tehnică. E o alegere lingvistică: „drog" mobilizează frică, „medicament" mobilizează protecție. Statul a ales prima variantă pentru un pacient cu rețetă.

Stigma pacientului. A fi etichetat „traficant internațional de droguri" când ești un pacient cu prescripție validă dintr-un stat UE nu este o simplă eroare procedurală. Este violență psihologică instituțională: patru ore de interogatoriu în prezența fiicei minore, 18 luni de incertitudine penală, teroare judiciară documentată prin înscrisuri. Întreruperea tratamentului = violență medicală obiectivă (Crohn-flare + spitalizare de urgență la UPU, puls 138 BPM documentat). Mis-etichetarea penetrează straturi protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului: viața privată (art. 8 CEDO), integritatea psihică și demnitatea (art. 3 CEDO — tratament degradant și inuman), viața de familie (interogatoriu prelungit cu copil martor). Stigma nu este un efect colateral al confiscării — este un produs separat, cu daune separate.

Stigma ca discriminare structurală. Când un stat UE clasifică același medicament ca „terapeutic" și altul ca „ilegal", iar instituțiile aleg să ignore frontal dreptul UE (Directiva 2011/24/UE privind drepturile pacienților transfrontalieri, HG 1915/2006 Art. 49, CJUE C-663/18 Kanavape), mis-etichetarea nu mai este accident. Devine politică de stat. Victoriile 3-0 în instanță confirmă juridic ceea ce este evident etic: limbajul penal al DIICOT nu descria realitatea medicală — descria o ficțiune ideologică. Acțiunea civilă prospectivă împotriva Agenției Vamale și a DIICOT va cere recunoașterea acestei componente ca atare: daune morale distincte pentru stigmatizare directă, separat de daunele materiale pentru medicamentul confiscat și separat de daunele pentru prejudiciul medical. Trei capete de cerere, nu unul.

Dosarul DIICOT

18 luni de urmărire penală pentru un medicament legal

A doua zi după confiscare, pe 24 iulie 2024, DIICOT s-a sesizat din oficiu și a deschis dosarul penal nr. 4050/19/P/2024 la DIICOT — Structura Centrală. Acuzația: săvârșirea infracțiunii de „introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept", prevăzută de Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Cantitățile confiscate au fost analizate prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 303014/29.07.2024 — din cauza probelor distruse prin procedurile de laborator, cantitățile rămase au scăzut de la 10,06g la 9,67g și de la 15,08g la 14,68g. DIICOT a susținut constant că legea penală română nu recunoaște excepții bazate pe starea de sănătate sau pe prescripțiile medicale eliberate în alte state. Argumentul lor era simplu și brutal: cannabis-ul e substanță controlată în România, indiferent de context. Pe 20 septembrie 2024, procurorul DIICOT a emis o Ordonanță de clasare — dar cu o formulare deliberat ambiguă: clasare pe art. 16 alin.(1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală. Pe scurt: „fapta de trafic există, dar vă iertăm pentru că nu ați avut intenție". Am contestat. Pe 7 noiembrie 2024, procurorul-șef adjunct a respins plângerea cu un argument pe care instanțele l-au demolat ulterior: canabisul nu este medicament în România, rețeta din UK nu are valoare juridică pe teritoriul român, iar politica statului este să incrimineze orice operațiune cu această plantă.

Timp de 18 luni, am dus pe umeri nu doar suferința fizică a sevrajului și a bolilor cronice, ci și teroarea psihologică a unui dosar penal deschis pentru „trafic internațional de droguri". Am cheltuit resurse financiare substanțiale pe avocați și demersuri juridice — bani care ar fi trebuit să meargă spre educație și sănătate. Eu eram în anul 3 de facultate în Marea Britanie, pregătindu-mă să devin psihoterapeut — un traseu de recuperare pe care canabisul medicinal îl făcuse posibil după ani în care nu puteam nici să stau cu fiica mea în același pat. Statul român a încercat să anuleze și această șansă.

Poziția DIICOT — rechizitoriu Legea penală română nu recunoaște excepții bazate pe starea de sănătate a unui cetățean pentru deținerea de substanțe controlate, indiferent de prescripțiile medicale emise în alte state. — Rechizitoriu DIICOT, 2024 (parafrazat)

Versiunea DIICOT

„Legea nu cunoaște excepții"

• ✗Cannabis = drog ilegal, indiferent de prescripție
• ✗Prescripțiile UK nu contează în dreptul penal român
• ✗HG 1915/2006 nu creează excepții penale
• ✗Legislația europeană nu modifică legislația internă Realitatea Documentată

„Pacient legal, medicament legal"

• ✓Prescripție valabilă — stat european (UK)
• ✓Art. 49 HG 1915/2006 protejează explicit pacienții
• ✓3 instanțe: Tribunalul București, Curtea de Apel, Decizie Definitivă — toți pro-pacient
• ✓Precedent național: cannabis medical ≠ infracțiune

Interviu TVR 1

Reportajul integral al TVR 1 despre decizia fara precedent prin care DIICOT a fost obligata sa returneze cannabisul medicinal confiscat.

Cele 18 luni care au urmat confiscării au fost o succesiune de audiențe, documente, contestații și așteptări. Am trecut prin trei instanțe — două la Tribunalul București și una la Curtea de Apel. Fiecare a confirmat același lucru: că am acționat legal, că prescripția medicală creează un drept, și că DIICOT a greșit. Cronologia de mai jos reconstituie parcursul complet, de la aeroportul Henri Coandă până la decizia definitivă.

Cronologia Dosarului

De la confiscarea de pe aeroport (23 iulie 2024) la decizia definitivă a Curții de Apel București (28 ianuarie 2026) — 18 luni, trei instanțe, trei victorii, scor 3-0. Dreptul meu de a mă trata legal cu cannabis medicinal pe teritoriul României a fost confirmat definitiv.

Septembrie 2022 Confirmări scrise IGPF + DGPV Confirmări primite de la IGPF (nr. 28850-28909, 23.09.2022) și DGPV (nr. 20264, 22.09.2022): transportul de substanțe controlate cu prescripție medicală este permis de lege la vama română.

Pregătire legală Martie 2023 Conferință la Parlamentul României Alături de deputatul Emanuel Ungureanu, am adus cazul meu în atenția parlamentarilor și a presei. Legea Victoria — propunerea pentru reglementarea accesului la cannabis medicinal — este pusă în dezbatere. Legea rămâne blocată.

Acțiune publică

2023 Comisia de Sănătate — demonstrarea vaporizatorului de canabis medicinal Am prezentat Comisiei de Sănătate a Parlamentului României cum arată canabisul medicinal în realitate — nu pastile sau medicamente convenționale, ci floare de canabis destinată vaporizării cu un dispozitiv medical special. Am demonstrat în fața comisiei cum funcționează vaporizatorul.

Acțiune publică

Prezentarea florii de canabis medicinal — tratament prescris legal in Marea Britanie

Sedinta Comisiei de Sanatate din Parlamentul Romaniei

23 Iulie 2024 Confiscarea — Aeroportul Henri Coandă (vacanță în familie) La culoarul roșu, inspectorii vamali confiscă 9,67g + 14,68g cannabis medicinal cu prescripție valabilă UK. Eu și soția mea prezentaserăm documentația completă. DIICOT deschide dosar penal a doua zi (24.07.2024). Urmează un interogatoriu de 4 ore în prezența fiicei noastre minore.

Incident 20 Sept. 2024 — 7 Nov. 2024 DIICOT — Clasare cu propunere de confiscare DIICOT clasează dosarul (20.09.2024) pe Art. 16 alin.(1) lit. b) Teza II — lipsa vinovăției — dar propune totuși confiscarea tratamentului. Pe 7 noiembrie 2024, DIICOT respinge plângerea împotriva ordonanței de clasare. Medicamentul rămâne reținut.

Abuz instituțional 11 Martie 2025 Tribunalul București — Prima Victorie · Dosar 45878/3/2024 Temeiul clasării este schimbat din Teza II (lipsa vinovăției) în Teza I — „fapta nu este prevăzută de legea penală". Clasare definitivă (nesusceptibilă de recurs). Prima victorie din trei.

Victorie #1

17 Octombrie 2025 Tribunalul București — A Doua Victorie · Dosar 24750/3/2025 Tribunalul respinge confiscarea specială propusă de DIICOT și dispune restituirea integrală a tratamentului (9,67g + 14,68g cannabis). Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Conduita pacienților: „cu drept" conform Art. 16 alin. 1 lit. b din Codul Penal.

Victorie #2

Cele Trei Victorii — Scor 3-0

1 / 3

28 Ianuarie 2026 Curtea de Apel București — Decizie Definitivă · Dosar 4362/2025 Curtea de Apel București pronunță decizia definitivă și irevocabilă: recursul DIICOT respins ca inadmisibil, scor 3-0. Toate cele trei instanțe au ajuns la aceeași concluzie: fapta este „cu drept" conform Art. 16 alin. 1 lit. b din Codul Penal.

Victorie #3 — Curtea de Apel Definitiv

Continuă în Partea III

Ce urmează după victorie:

Victoria în instanță nu este finalul. Am dat în judecată statul român, Agenția Vămilor și DIICOT pentru abuzurile comise — de la confiscarea ilegală și distrugerea parțială a medicamentelor prin teste de laborator, la cele 18 luni de procese penale pentru o faptă care nu există. Precedentul este stabilit, dar în România un precedent nu se aplică automat. De aceea, presiunea politică și legislativă trebuie să continue.

Povestea continuă cu DIICOT vs. Pacient, cele trei victorii în instanță, dreptul internațional și urgența Legii Victoria.

Citește Partea III →